Consecinţele absorbţiei Codului Comercial în Codul civil

NOUTATI

Beian contra Romaniei

O solutie de reducere temporara a activitatii inca insuficient cunoscuta

Prin modificarile Codului muncii intervenite prin Legea nr. 40/2011 (si, evident, pastrate in urma republicarii Codului), figureaza si introducerea alin. (3) al art. 52, care arata: „In cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive econo­mice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz”.

Iata in continuare cateva aspecte de interes pentru angajatori.

In primul rand, decizia apartine numai angajatorului, dupa cum reiese din textul legal. Pentru a fi intemeiata, decizia trebuie sa respecte anumite conditii:
a) sa existe o reducere temporara a activitatii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare. Cuvantul „similare” ofera un camp larg de apreciere angajatorului;
b) reducerea trebuie sa fie de minim 30 de zile lucratoare (apreciata ca atare de angajator inca din momentul luarii deciziei);
c) reducerea activitatii sa impuna reducerea timpului de lucru, iar nu alte masuri (concediere, suspendarea contractelor de munca etc.);
d) masura sa dureze pana la remedierea situatiei, nefiind admisa prelungirea abuziva a reducerii timpului de lucru dincolo de remedierea situatiei;
e) sa existe consultarea sindicatului.

Aici apare din nou un aspect insuficient de bine cunoscut.

Conform Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare si consultare a angajatilor[1], aplicabila intreprinderilor cu mai mult de 20 de salariati, prin consultare se intelege „schimbul de pareri si stabilirea unui dialog intre angajator si reprezentantii angajatilor”.

Consultarea are loc:
1) intr-un moment, intr-un mod si cu un continut corespunzatoare, pentru a permite reprezentantilor angajatilor sa examineze problema in mod adecvat si sa elaboreze un punct de vedere;
2) la un nivel relevant de reprezentare a conducerii si a reprezentantilor angajatilor, in functie de subiectul discutat;
3) pe baza informatiilor furnizate de angajator si a punctului de vedere pe care reprezentantii angajatilor au dreptul sa il formuleze;
4) astfel incat sa permita reprezentantilor angajatilor sa se intalneasca cu angajatorul si sa obtina un raspuns motivat la orice punct de vedere pe care il pot formula;
5) in vederea negocierii unui acord privind deciziile care pot duce la modificari importante in organizarea muncii, in relatiile contractuale sau in raporturile de munca.

Consultarea nu se rezuma la comunicare, ci presupune ca angajatorul nu poate trece la luarea unei decizii mai inainte de a fi primit raspuns din partea partenerului social[2].

Textul legal permite o discutie…Ce se intampla daca angajatorul apreciaza initial ca va fi cazul unei reduceri de activitate de cel putin 30 de zile lucratoare, iar ulterior anumite imprejurari impun reluarea productiei/serviciilor (cum este cazul unei comenzi venite intempestiv)? Desigur, angajatorul ar trebui sa reia productia/prestarea de servicii, renuntand, daca e cazul, la reducerea programului unor salariati sau a tuturor salariatilor. Din punct de vedere juridic nu avem sanctiune, sub aspect managerial este solutia optima, iar sub aspectul relatiilor de munca permite revenirea la situatia normala privind timpul de lucru.

In fine, textul legal trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile Legii dialogului social. Articolul pe care il comentam vorbeste de „consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ”, fara sa defineasca notiunea. In schimb, Legea dialogului social nr. 62/2011 mentioneaza, la art. 51 alin. (1) lit. C. ca „sunt reprezentative (…) organizatiile sindicale care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: (…) C. la nivel de unitate:
a) au statut legal de sindicat;
b) au independenta organizatorica si patrimoniala;
c) numarul de membri ai sindicatului reprezinta cel putin jumatate plus unu din numarul angajatilor unitatii”.

Un „simplu” text legal aduce prilej de interpretari multiple. In favoarea… cui stie sa le faca!

---

[1] M.Of. nr. 1006 din 18 decembrie 2006

[2] R. Dimitriu, Contractul individual de munca – drepturile si obligatiile angajatorului, Tribuna Economica, nr. 9/2006, p. 26   sursa : juridice.ro

———————————————————————————————-

Stabilirea cuantumului despagubirilor acordate societatilor comerciale în cazul retrocedarii unor imobile fostilor proprietari

Optica jurisprudenţială

1. Unele instanţe de judecată învestite cu cereri având ca obiect acordarea de despăgubiri, consecinţă a ieşirii din patrimoniul societăţilor comerciale a imobilelor restituite foştilor proprietari, au dispus obligarea instituţiilor publice, implicate, la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului retrocedat.

În susţinerea acestei soluţii s-a reţinut că art. 32⁴ alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 prevede că instituţiile statului implicate vor plăti societăţilor comerciale prevăzute la alin. (1), o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Potrivit art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002, dispoziţiile art. 32⁴ din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, rămân aplicabile pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi care limitează cuantumul despăgubirilor numai pentru contractele încheiate după intrarea ei în vigoare.

Întrucât prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 nu  s-au stabilit criterii de determinare a prejudiciului, se aplică principiul general de drept al reparării integrale a prejudiciului, care trebuie să acopere atât paguba efectiv suferită (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Cuantumul despăgubirilor se stabileşte în raport de valoarea pagubei la momentul pronunţării hotărârii, întrucât  numai astfel se realizează echivalenţa între valoarea ieşită din patrimoniul societăţii, prin restituirea imobilelor către foştii proprietari, cu valoarea ce trebuie adusă în loc, prin despăgubirea plătită de instituţia implicată în procesul de privatizare.

Practic, scopul legiuitorului a fost acela de a garanta menţinerea activului patrimoniului societăţii la aceeaşi valoare, indiferent de restituirea în natură a unor imobile.

Interpretarea este justificată şi de faptul că societatea comercială este nevoită, pentru menţinerea volumului de activitate, să achiziţioneze alte imobile cu destinaţia de spaţii de producţie, ceea ce nu se poate realiza cu suma de bani reprezentând valoarea contabilă reactualizată şi nici cu valoarea reactualizată a preţului acţiunilor din contractul de privatizare.

Mecanismul reparării prejudiciului este similar obligaţiei vânzătorului de garanţie pentru evicţiune, prevăzută de art. 1337 din Codul civil, iar în cazul sporirii valorii bunului în perioada de la vânzare până la epoca evicţiunii, art. 1344 din acelaşi cod, dă  dreptul   dobânditorului de a obţine de la vânzător „pe lângă preţul vânzării, excedentele valorii în timpul evicţiunii”, cu alte cuvinte valoarea de piaţă a bunului.

Dispoziţiile art. 32⁴ din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, incidente în cauză, prevăd obligaţia instituţiei implicate de a plăti despăgubirile echivalente prejudiciului (înţelegându-se logic, întreg prejudiciul), iar nu doar a unei părţi din acesta.

În plus, numai valoarea de circulaţie a bunului imobil poate să asigure o justă reparaţie şi o reală protecţie a drepturilor societăţii comerciale, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni  nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

De asemenea, art. 20 alin. (2) din Constituţia României dispune că „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

Ca atare, dispoziţiile Convenţiei Europene privind Apărarea Drepturilor Omului, ca principiu general, au forţă constituţională şi supralegislativă, având aplicabilitate directă în dreptul intern şi se impun tuturor autorităţilor publice române.

S-a mai învederat că prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, referitoare la limitarea cuantumului despăgubirilor acordate în temeiul art. 27-29 din acelaşi act normativ, de instituţia publică implicată în privatizare, la procentul de 50% din preţul efectiv plătit de cumpărător, nu sunt aplicabile contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, ci numai contractelor încheiate, după această dată, potrivit principiului tempus regit actum.

Totodată, nici teoria îmbogăţirii fără just temei nu îşi găseşte incidenţă, în cauză, nefiind întrunite niciuna  din cele trei condiţii ale acţiunii de in rem verso, despăgubirile solicitate având la bază atât dispoziţiile art. 32⁴ din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, cât şi actul juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, aşa încât nu se pune problema faptului juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane.

2. Alte instanţe au apreciat, dimpotrivă, că obligaţia de reparare a prejudiciului suferit de societatea comercială, din al cărei patrimoniu a fost retrocedat imobilul, se limitează la valoarea de inventar actualizată, în raport de indicele de inflaţie la momentul predării efective a bunului sau de coeficientul de reevaluare a construcţiilor şi terenurilor.

În considerente s-a precizat că solicitarea instituţiei publice implicată în privatizare, în sensul acordării despăgubirilor la nivelul valorii contabile stabilită la data vânzării parchetului de acţiuni nu poate fi reţinută, întrucât societăţile comerciale sunt obligate, prin lege, să procedeze la anumite intervale de timp, la actualizarea valorii contabile a imobilelor din patrimoniu, conform coeficienţilor adoptaţi de legiuitor.

Urmare acestei actualizări, bunurile primesc o nouă valoare contabilă, înscrisă, ca atare, în evidenţele financiare ale societăţii, valoare care se impune a fi avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate.

Pe de altă parte şi limitarea despăgubirilor la procentul  acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, este o abordare greşită, deoarece legea stabileşte obligaţia instituţiei publice implicate în privatizare să acorde despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin restituirea în natură a imobilului, fără a circumstanţia această despăgubire la procentul acţiunilor vândute în cadrul procesului de privatizare.

În consecinţă, în lipsa unui temei de drept şi prin interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 32⁴ din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată  prin Legea nr. 99/1999, este evidentă intenţia legiuitorului de acordare a despăgubirilor, fără o limitare a acestora în raport de procentul acţiunilor vândute.

3. Corespunzător unui alt punct de vedere, s-a considerat că prejudiciul societăţilor comerciale, creat prin restituirea imobilului foştilor proprietari, nu poate echivala cu valoarea de circulaţie a imobilului, deoarece despăgubirea trebuie să reprezinte, din patrimoniul prezent, aceeaşi proporţie pe care valoarea activului respectiv, o avea în patrimoniul societăţii ale cărei acţiuni au fost cumpărate prin contractul de privatizare, la momentul cumpărării, prin aplicarea aceleiaşi proporţii dintre procentul acţiunilor vândute din întregul capital social, la valoarea preţului încasat şi plătit.

În argumentarea acestei soluţii care se regăseşte în opinia separată exprimată la nivelul Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu prilejul  soluţionării litigiilor având ca obiect problema de drept antamată, s-a arătat că Fondul Proprietăţii de Stat, respectiv, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin succesiune, realizează, în acord cu dispoziţiile art. 4³ din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, întregul proces de privatizare a societăţilor comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990, cu capital de stat, fie prin vânzarea acţiunilor emise de aceste societăţi, fie prin vânzarea de active, iar veniturile încasate sunt vărsate la bugetul de stat, după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestor instituţii, care includ şi despăgubirile cuvenite potrivit art. 32⁴, astfel cum stipulează art. 9 alin (1) şi (2) lit. d) din ordonanţa, mai sus menţionată.

S-a precizat că vânzarea este precedată de întocmirea unui dosar de prezentare, instituţia publică implicată şi societatea comercială fiind obligate să asigure accesul liber, potenţialului cumpărător, la toate datele şi informaţiile privind activitatea şi situaţia patrimonială a societăţii, astfel cum dispune art. 14 alin.9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, acelaşi articol instituind şi posibilitatea negocierii dintre instituţia publică şi cumpărător, cu privire la acordarea unor garanţii acestuia din urmă, pentru eventualele daune rezultate din faptul că societatea este ţinută să îndeplinească vreo obligaţie, inclusiv faţă de terţi sau să suporte vreo pierdere dintr-un act, fapt sau operaţiune, nedezvăluită sau neprevăzută, „răspunderea instituţiei publice implicate, fiind limitată în toate cazurile la preţul plătit, efectiv, de cumpărător, statul garantând îndeplinirea obligaţiilor de plată ale instituţiei publice implicate”.

În atare situaţie, chiar dacă obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie pachetul de acţiuni reprezentând o fracţie a capitalului social în expresie juridică, acestui capital, evidenţiat în bilanţ, la pasiv, îi corespund la activ bunuri ale societăţii, aşa încât, echilibrul dintre acesta şi preţul încasat trebuie menţinut şi ulterior încheierii actului de înstrăinare, pentru eventuale pierderi prevăzute de legiuitor ulterior privatizării şi a căror obligaţie de acoperire a fost instituită în sarcina vânzătorului, respectiv a instituţiei publice implicate.

O astfel de obligaţie este şi cea prevăzută de art. 32⁴ din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, articol care face parte din Capitolul V¹ intitulat „Situaţia unor imobile deţinute de societăţile comerciale care fac obiectul privatizării”.

Obiectul reglementării acestui capitol sunt două categorii de imobile:

a) terenurile pe care societăţile comerciale le deţin şi care se privatizează „fără a include în capitalul social valoarea lor”, urmând ca ulterior, după clarificarea regimului juridic, în sensul eliberării certificatului de proprietate asupra lor, capitalul social al societăţilor comerciale „să se majoreze de drept” cu valoarea acestor bunuri, menţionate în certificat;

b) imobilele la a căror  restituire, în natură sau în echivalent, au fost obligate societăţile comerciale privatizate sau în curs de privatizare.

Dacă operaţiunea cu privire la prima categorie de imobile are ca rezultat o majorare a capitalului social al societăţii comerciale privatizate, operaţiunea cu privire la cea de-a doua categorie de imobile ar putea avea ca rezultat o reducere a capitalului social şi tocmai pentru evitarea unei astfel de situaţii, s-a instituit mecanismul prevăzut de art. 32⁴ din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999.

Raţiunea obligării instituţiei implicate în procesul de privatizare la o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin retrocedarea imobilelor foştilor proprietari, stabilit legal şi deci previzibil este menţinerea capitalului social la nivelul avut la momentul privatizării, consemnat în dosarul de privatizare, de către instituţia implicată, viitorului cumpărător, conform cu principiul fixităţii capitalului social, al corespondenţei lui cu bunurile înscrise în bilanţ, la activ.

Prin urmare, obligaţia de reparare a respectivului prejudiciu este o obligaţie comercială, instituţia implicată, ca acţionar majoritar, având calitatea de comerciant, calitate deţinută şi de societatea comercială, obligaţia de plată nefiind nici fiscală şi nici civilă.

Aşadar, răspunderea instituţiei implicate nu este una delictuală, ci una contractuală, fiind generată de o clauză contractuală, implicită convenţional şi expresă legal, de garanţie a nivelului capitalului social existent la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, pentru cauze anterioare sau concomitente de micşorare a acestui capital, al cărui beneficiar final este cumpărătorul.

Art. 14 alin. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 limitează răspunderea instituţiei implicate, în toate cazurile, la preţul efectiv plătit de cumpărător.

Ca atare, cuantumul prejudiciului trebuie stabilit în această limită legală evitându-se, astfel, situaţia paradoxală ca, prin acordarea valorii de circulaţie a imobilului, acest prag al preţului plătit să fie depăşit, fapt ce ar contraveni oricăror principii comerciale şi de afaceri, a căror finalitate este profitul, iar nu gratuitatea şi care, la modul ipotetic, ar putea permite o conivenţă între părţile procesului de restituire, eventualitate care ar justifica teoretic exceptio mali processus.

În concluzie, prejudiciul cauzat societăţii comerciale prin restituirea imobilului către foştii proprietari, se raportează la procentul pe care bunul respectiv îl deţinea, valoric, în capitalul social reprezentat prin acţiuni, la momentul încheierii actului de privatizare.

Pe de altă parte, s-a mai susţinut că, întrucât legea specială nu circumstanţiază nivelul despăgubirilor la procentul acţiunilor vândute, faţă de caracterul comercial  al acesteia, devine operant art.1 din Codul comercial, conform căruia unde legea nu dispune se aplică Codul civil, respectiv regulile de drept comun.

Prin urmare, în stabilirea judiciară a echivalentului bănesc al prejudiciului, se aplică principiile instituite prin art. 1084-1086 din Codul civil, în sensul că prejudiciul trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) şi câştigul nerealizat (lucrum cessans), repararea privind numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, respectiv prejudiciul direct, în legătură cauzală cu faptul ce l-a generat.

În concluzie, aplicându-se principiile, mai sus enunţate, după determinarea prejudiciului, ca proporţie între valoarea bunului restituit, în valoarea capitalului social, la care se va aplica procentul de capital vândut, rezultatul se va raporta, prin regula de trei simplă, la preţul încasat, prin adăugarea la valoarea astfel obţinută a câştigului nerealizat, constând în lipsa de folosinţă de la momentul notificării restituirii imobilului şi până la data nerealizării acordului de plată, dacă în aceasta se constată culpa comună a părţilor.  Sursa :juridice.ro

Declaraţia Principiilor Egalităţii

Proiectul de lege realizeaza, in primul rand, o codificare a dispozitiilor privitoare la operatiunile de inregistrare in registrul comertului, actualmente dispersate in foarte multe acte normative de nivel primar sau secundar, unele dintre ele contradictorii sau cu continut normativ similar ori chiar identic.

Sunt prevazute astfel, intr-un singur act normativ: persoanele fizice si juridice supuse obligatie de inregistrare in registrul comertului, actele, faptele si mentiunile care se inregistreaza in registrul comertului, elementele cererii de inregistrare, sanctiunile pentru neindeplinirea obligatiei de inregistrare, procedura de inregistrare in registrul comertului, o noua modalitate de efectuare a publicitatii obligatorii, prin crearea Buletinului electronic al registrului comertului (care inlocuieste publicitatea prin Monitorul Oficial).

Buletinul electronic al registrului comertului

Potrivit proiectului, Oficiul National al Registrului Comertului editeaza Buletinul electronic al registrului comertului, la nivel national, pe baza unei platforme electronice centrale.

In Buletinul electronic al registrului comertului sunt publicate:
a) actele, faptele si mentiunile inregistrate in registrul comertului, pentru care legea prevede si obligatia publicitatii printr-o gazeta oficiala;
b) hotararile judecatoresti inregistrate in registrul comertului, pentru care legea prevede si obligatia publicitatii printr-o gazeta oficiala;
c) alte acte inregistrate in registrul comertului, pentru care legea prevede, alaturi de inregistrarea in registrul comertului, si obligatia publicitatii printr-o gazeta oficiala.

Publicarea se face pe baza unui tarif fix stabilit la nivelul unei mentiuni in registrul comertului pentru persoane juridice, pentru fiecare act, fapt sau mentiune publicata.

Registratorii comerciali

Proiectul de lege stabileste si procedura de control prealabil inregistrarii in registrul comertului, efectuat de registratorii comerciali, conditiile in care incheierea registratorului poate fi contestata in instanta si procedura in fata organului judiciar.

Totodata, proiectul reglementeaza statutul registratorului comercial, conceput de proiect ca functionar cu statut special, supus unor exigente care sa asigure competenta profesionala a acestuia, probitatea sa morala, impartialitatea in analiza dosarelor si pronuntarea incheierii.

Registratorul comercial este functionarul cu statut special, investit cu prerogative de autoritate publica, care efectueaza controlul administrativ pentru inregistrarea in registrul comertului.

Obligatia de inregistrare in registrul comertului

Comerciantii trebuie sa ceara, inainte de inceperea comertului, inregistrarea in registrul comertului si, dupa caz, publicarea in Buletinul electronic al registrului comertului, iar, in cursul exercitarii si la incetarea comertului sau a activitatii, inscrierea si, dupa caz, publicarea mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare si publicare sunt prevazute de lege.

Prin exceptie, nu trebuie sa ceara inregistrarea in registrul comertului meseriasii si taranii care isi desfac produsele din gospodaria proprie.

Sunt supuse inregistrarii in registrul comertului si alte persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de comerciant, daca legea prevede astfel. Prin inregistrare in registrul comertului, aceste persoane juridice nu dobandesc calitatea de comerciant.
Înmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului sau a publicarii actelor aferente in Buletinul electronic al registrului comertului, dupa caz.

Sursa : avocatnet

Romania in pragul unei condamnari istorice la Strasbourg

Comunicat Asociatia pentru Proprietate Privata: “Pentru incompetenta autoritatilor romane de a restitui imobilele nationalizate sau de a plati despagubiri pentru proprietatile care nu mai pot fi retrocedate, cu totii vom avea de achitat in cateva zile o noua nota de plata care vine de aceasta data de la CEDO.
Marti, 8 iunie 2010, Curtea Europeana a Drepturilor Omului se va pronunta in doua cauze care ar putea determina autoritatile din Romania sa ia masuri urgente pentru solutionarea adecvata a problemei proprietatilor confiscate abuziv de statul roman in perioada comunista. Este pentru a doua oara in istoria de 50 de ani a Curtii Europene cand CEDO a decis folosirea procedurii hotararilor pilot.
Prin aplicarea procedurii hotararilor pilot, CEDO urmareste sa oblige statul roman sa ia masuri cu caracter general (masuri legislative, administrative si bugetare) care sa asigure rezolvarea efectiva a acestei situatii care vizeaza sute de mii de persoane.
Prin hotărârile – pilot, CEDO ar da României un termen – de regulă de şase luni sau un an – pentru remedierea pe cale administrativă, legislativă şi bugetară a disfuncţionalităţilor semnalate, urmând ca, în caz contrar, să se dispună sancţiuni care pot merge chiar şi până la excluderea din Consiliul Europei.
Asociatia pentru Proprietate Privata – membra a Uniunii Internationale a Proprietatii Imobiliare a formulat o cerere de interventie la Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cele doua cauze in care se vor pronunta hotarari pilot, iar la data de 06.04.2010 Presedintele Sectiei a III-a CEDO care urmeaza a solutiona aceste cauze impotriva Romaniei a admis cererea si a permis APP sa formuleze observatii in scris. Sursa: www.juridice.ro

Magistratii CEDO, exasperati de numarul cererilor impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca, in cazurile privind restituirea sau acordarea de compensatii pentru proprietatile confiscate sau nationalizate in perioada comunista sa aplice o procedura de judecata pilot tuturor cauzelor care au acest obiect.

In ciuda numeroaselor decizii ale Curtii prin care s-au demonstrat deficientele sistemului de restituire a proprietatilor confiscate abuziv sau nationalizate, Romania nu a reusit sa puna la punct o legislatie unitara si eficienta care sa duca la solutionarea problemei. Pe adresa Grefei de la Strasbourg au fost trimise, numai in anul 2009, mai multe sute de cereri avand ca obiect solutionarea nedreptatilor facute de catre statul roman proprietarilor pagubiti. Alte 1000 de cereri se aflau deja pe masa de lucru a judecatorilor instantei europene.
Pentru a face fata valului de dosare in care parte este statul roman, magistratii Curtii au recurs la elaborarea unei proceduri de judecata pilot menita sa duca la solutionarea mai rapida a acestor cereri.

Curtea a anuntat printr-un comunicat de presa faptul ca audierea programata pentru marti, in cauzele Atanasiu si Poenaru si Solon contra Romaniei va constitui premiza elaborarii procedurii de judecata pilot ce se va aplica in viitor tuturor cauzelor similare indreptate impotriva Romaniei.

Din 1999 pana in prezent, Romania a pierdut la Strasbourg peste 150 de cauze avand ca obiect restituirea proprietatilor nationalizate sau confiscate in timpul regimului comunist.

Elaborarea unei asemenea proceduri aplicabile mai multor cauze nu este singulara, ea avand ca precedent o masura asemanatoare, adoptata in 2004 in privinta cauzelor indreptate impotriva Poloniei.  Sursa : ziare.com

OBTINE PROGRAMARE AICI

AVOCAT MONCEA – Cluj Napoca

AVOCAT MONCEA – Cluj Napoca

Cabinet de avocatură oferă consultanţă juridică şi de afaceri, reprezentare instanţă drept civil drept comercial, litigii proprietate industrială, asistentă şi reprezentare juridică în toate gradele de jurisdicţie, redactare/modificare acte; asistentă la negocieri de contracte şi tranzacţii; contracte comerciale . Întocmirea de notificari, somaţii, adrese, memorii, cereri,petitii, plangeri, contestatii; recuperare debite – executare silită; procedura somaţiei de plată.

Consultanta juridica pentru societati comerciale si persoane fizice in drept civil, comercial, dreptul muncii, concurentei, telecomunicatii, transporturi, proprietate intelectuala, proprietate industriala, drept informatic, infiintari societati, cesiuni, autorizatii, dreptul familiei, mosteniri, revendicari.Consultanta si reprezentare in dreptul international a persoanelor fizice/juridice straine in Romania si a persoanelor fizice/juridice romane in strainatate.

In vederea acordarii unor servicii cat mai complexe si de buna calitate, cabinetul colaboreaza cu : traducatori autorizati, notari publici, executori judecatoresti, mediatori, precum si cu alti colegi specializati pe diverse domenii ale dreptului, avnd stranse legaturi de colegialitate cu avocati din Germania, Anglia, America, Ungaria, Israel, Italia, Austria.

Pentru a putea vizualiza lista tuturor organizatiilor si portalurilor ale caror memru activ sunt in acest moment, consultati  AICI

Cluj Napoca, jud cluj

E-mail: euroavocatura@yahoo.com

www.avocat-moncea.i8.com 0744807350

VOTEAZA AICI

Avocat Cluj Napoca

Din Ianuarie 2007, anul deschiderii cabinetului de Avocat, pană în prezent, serviciile Cabinetului Individual au reusit să acopere o paletă largă de cerinţe şi nevoi ale clienţilor.

Domenii încă necunoscute  în totatlitate, pe piaţa avocaturii din ţară, precum Dreptul Internaţional, Dreptul Proprietăţii intelectuale/industriale, Dreptul Consular, Dreptul IT şi altele, şi-au făcut locul în grila de servicii oferite de Cabinetul Individual.

Dorinţa continuă de dezvoltare şi construirea unei aure care sa cuprindă servicii vaste de avocatură, precum şi schimbările, mobilitatea şi noutăţile apărute atat pe plan legislativ cât şi din punctul de vedere al cerinţelor clienţilor, au avut un impact pozitiv deosebit de puternic în alegerea ţelurilor si infăptuirea corectă  si concretă a obiectivelor propuse.

Colaborarea continuă cu specialisti din diverse domenii, legăturile cu colegii avocaţi din tară şi din străinatate ( Austria, Germania, Italia, Israel, Ungaria, SUA, Marea Britanie ), colaborarea cu firme specializate din Seychelle, Cipru, Gibraltar, stranse legături de colaborare cu experţi contabili, executori judecătoresti si traducători autorizaţi, au contribuit in mod pozitiv la indeplinirea obiectivelor propuse.

AVOCAT CLUJ NAPOCA. Cabinetul individual de avocat Moncea Daniel îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii 51/1995 .Cabinetul oferă servicii de reprezentare la toate treptele de jurisdicţie, asistentă juridică, consultanţă juridică, negocieri în domeniul dreptului civil, drept comercial, dreptul familiei, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, consultanţă în retrocedări, consultanţă şi reprezentare în dreptul familiei, divorţ, anularea căsătoriei, partaje, încredinţare minori, stabilire/modificare pensie de întreţinere, rectificarea, modificarea, completarea sau anularea actelor civile, tăgada/stabilirea paternităţii ,  redactarea unei game variate de contracte civile, dreptul afacerilor , drepturi de autor si proprietate intelectuala, proprietate industriala, drept informatic, drept international public/privat, litigii comerciale , recuperări creanţe inclusiv ale asociaţiilor de proprietari, revendicări imobiliare, executare silită mobiliara şi imobiliară a creanţelor, recuperare debite, obţinere certificate constatatoare şi certificate de înmatriculare pentru firme,  asistare la poliţie/parchet Soluţionarea cât mai rapidă a problemelor dumneavoastră juridice de orice natură şi acordarea de consultaţii juridice care să vină în sprijinul ideilor dumneavoastră de afaceri, acoperirea unei palete largi de domenii juridice si obţinerea unor rezultate în timp util pentru dumneavoastră. În vederea realizării obiectivului arătat Cabinetul colaborează cu experţi în toate domeniile, Birouri de Executori, Notariate, Bănci, arhitecţi, etc.

WWW.AVOCAT-MONCEA.I8.COM

Consultanta juridica pentru societati comerciale si persoane fizice in drept civil, comercial, concurentei, telecomunicatii, transporturi, proprietate intelectuala, drept informatic, infiintari societati, cesiuni, autorizatii, dreptul familiei, mosteniri, revendicari.Consultanta si reprezentare in dreptul international a persoanelor fizice/juridice straine in Romania si a persoanelor fizice/juridice in strainat,ate.

Cluj Napoca, jud cluj           VOTEAZA AICI

OBTINE PROGRAMARE AICI